Sau de ce mama dreaq au disparut dinozaurii
Cateodata dau peste unul dintre momentele alea speciale cand aud o tampenie de atatea ori incat ma blochez. Nu, nu sunt geniu (ok, cu siguranta nu sunt geniu), dar nici nu fac umbra pamantului. Pun pariu ca o chestie asemanatoare vi s-a intamplat si voua, chit ca in circumstante diferite. Dar ce mama naibii s-a intamplat cu evolutia la nivel de specie?
Zilele trecute m-am despartit de o tipa de care mi-a placut foarte mult la inceput. Frumoasa, pasionala, parea desteapta, fara fitze... Ziceam ca in sfarsit am gasit exceptia care confirma urata regula. Ca sa trec la subiect, problema e ca tipa nu poate sa-si ia mintea de la un fost. Asta e versiunea scurta. Versiunea "oficiala" e ca am fost prea dragut cu ea si ca nu vrea sa ma dezamageasca deoarece ea inca mai tine la un fost si nu poate sa iubeasca pe altcineva. O ora juma' de saruturi pasionale in ploaia torentiala, o cana cu vin fiert, doua plimbari interesante in parc sub clar de luna si un trandafir alb nu mi se par un efort iesit din comun... Sper ca indeajuns de dragut nu inseamna sa-mi multumeasca pentru ca a ajuns acasa doar cu un singur ochi vanat, pentru ca n-as putea sa dau intr-o femeie (nu, nici macar in alea care dau in... ahem... "nuts" si umbla cu parul dupa ele).
Ok, whatever, nu (mai) sunt genul care sa stea si sa incerce sa readuca mortii la viata. I-am zis ca ori minte de ingheata apele, ori e mai proasta decat mi-am inchipuit ca ar fi posibil. Du-te dupa el, zi-i ca nu mai poti sa respiri fara sa-i vezi moaca, marturiseste-ti iubirea eterna si ia-l inapoi (barbatii sunt simpli, nu are cum sa fie chiar atat de complicat, nu?).
Chipurile, nu vroia sa faca asta. Eu ma scarpinam invers... stai asa... il iubesti si nu mai poti dupa el, dar nu-l vrei inapoi? Cum dracu' merge asta? Sau mai bine zis, ai incercat sa-l castrezi cu o lingurita boanta cand ati fost impreuna ca sa fuga numai cand aude de tine sau i se pare ca te-a vazut pe undeva? Ti-e frica sa nu te refuze? Sau de ce naiba ar mai putea sa-ti mai fie frica, cumva de faptul ca ar accepta?
Well, se pare ca ea nu vroia sa ii dea papucii si pentru a treia oara (nu am mentionat ca tot ea ii daduse papucii primele doua dati, nu?), mai ales acum ca respectivul probabil trecuse peste ceea ce se intamplase, avea alta prietena si o viata normala. Un gest foarte normal si sensibil, ba chiar de bun simt din partea lui, nu credeti? Erm... si atunci de ce tot insisti sa suferi gandindu-te la ceea ce e posibil sa fi fost?
Aparent, traditia bisericeasca (cretina) de a te biciui singur(a) ca un(o) cretin(a) traieste in continuare in capul publicului. Da, nu ma refer la tampitii supra-zelosi de prin America Latina si Indonezia sau pe unde mai este practicat obiceiul asta care nici n-ar fi trebuit sa existe. In termeni practici, ii place sa sufere gandindu-se la ceea ce a dat cu sutul acum aproximativ doi ani (din cate am inteles), desi tot ea i-a pus capat (pentru ca a simtit ca nu merge ceva), chiar de doua ori....
.......
Nu stiu cum ati ramas voi, dar eu m-am cam blocat in momentul ala. Am auzit multe pana acum (da, stiu, si mai am destule de auzit), dar chestia asta a fost de-a dreptul si pur si simplu...
.......
Nu am mai insistat... nu ar fi avut niciun rost... dar ce s-a intamplat cu selectia naturala si toate chestiile pe care le-am invatat la scoala despre evolutia speciei? Durerea e un mecanism facut sa convinga orice individ (sau individa) ca ar fi cazul sa schimbe ceva cat mai curand. Te doare o masea, mergi la dentist. Te doare capul pentru ca stai prea aproape de boxe la un concert rock, te dai naibii mai departe. Te doare sufletul pentru ca ai facut o tampenie, o repari si mergi mai departe. Sau, daca nu merge sa o repari, retii unde si cu ce ai gresit ca sa nu repeti tampenia pe viitor si tot treci mai departe. Dar tot treci naibii mai departe si-ti vezi de viata proprie.
Regretele sunt normale. Oricine are constiinta ajunge sa regrete ceva (mai mult sau mai putin) mai devreme sau mai tarziu pe parcursul vietii. E normal sa ai mustrari de constiinta daca omori pe cineva chiar si accidental, sau poate ar fi mai bine zis mai ales accidental. De obicei, te duci la psihiatru sa rezolvi lucrurile daca nu ai vointa necesara. Dar sa te pedepsesti singura ca i-ai dat papucii cuiva care te-a iubit, dar pe care nu l-ai iubit cu adevarat? Poate de la 40 de ani in sus ar fi cat de cat normal, dar la doar 20 de ani e... ingrijorator...
Revenind la titlu. Ce naiba s-a intamplat cu legile naturii? Instinctul de supravietuire a fost inlocuit la ultimul "update de BIOS" cu masochismul? Si unde gasesc un sediu OPCN (Oficiul pentru Protectia drepturilor Consumatorului Naturii) ca sa depun o plangere?
LE: Oare au de gand sa scoata vreun patch curand? Didn't think so.
LE2: In urma unei conversatii pe messenger, mi s-a spus ca ea a vorbit cu tipul in cauza. Si ca tipul este fericit cu alta. Din punctul meu de vedere, bravo lui. A iubit, nu a reusit, insa a trecut mai departe si si-a gasit din nou fericirea pierduta.
Ea (tipa din postare), in schimb, a preferat sa-l lase sa fie fericit in continuare. Un gest firesc si chiar nobil, din punctul meu de vedere. Dar asta tot nu explica de ce nu a trecut mai departe... A renuntat la sansa de a fi cu el, dar nu a renuntat si la a trai in trecut. Tot chin inutil e, tot nu explica unde a gresit natura atat de grav.
Tot nu inteleg de ce o persoana ar face un astfel de sacrificiu in speranta ca lucrurile se vor schimba in mai bine. Cand ai ajuns in punctul asta, ai doar doua alegeri: treci peste si iti continui viata, sau continui agonia si innebunesti treptat.
Thought for the day: sacrificiile nu sunt niciodata recunoscute ca atare.
