Sau de ce mama dreaq au disparut dinozaurii
Cateodata dau peste unul dintre momentele alea speciale cand aud o tampenie de atatea ori incat ma blochez. Nu, nu sunt geniu (ok, cu siguranta nu sunt geniu), dar nici nu fac umbra pamantului. Pun pariu ca o chestie asemanatoare vi s-a intamplat si voua, chit ca in circumstante diferite. Dar ce mama naibii s-a intamplat cu evolutia la nivel de specie?
Zilele trecute m-am despartit de o tipa de care mi-a placut foarte mult la inceput. Frumoasa, pasionala, parea desteapta, fara fitze... Ziceam ca in sfarsit am gasit exceptia care confirma urata regula. Ca sa trec la subiect, problema e ca tipa nu poate sa-si ia mintea de la un fost. Asta e versiunea scurta. Versiunea "oficiala" e ca am fost prea dragut cu ea si ca nu vrea sa ma dezamageasca deoarece ea inca mai tine la un fost si nu poate sa iubeasca pe altcineva. O ora juma' de saruturi pasionale in ploaia torentiala, o cana cu vin fiert, doua plimbari interesante in parc sub clar de luna si un trandafir alb nu mi se par un efort iesit din comun... Sper ca indeajuns de dragut nu inseamna sa-mi multumeasca pentru ca a ajuns acasa doar cu un singur ochi vanat, pentru ca n-as putea sa dau intr-o femeie (nu, nici macar in alea care dau in... ahem... "nuts" si umbla cu parul dupa ele).
Ok, whatever, nu (mai) sunt genul care sa stea si sa incerce sa readuca mortii la viata. I-am zis ca ori minte de ingheata apele, ori e mai proasta decat mi-am inchipuit ca ar fi posibil. Du-te dupa el, zi-i ca nu mai poti sa respiri fara sa-i vezi moaca, marturiseste-ti iubirea eterna si ia-l inapoi (barbatii sunt simpli, nu are cum sa fie chiar atat de complicat, nu?).
Chipurile, nu vroia sa faca asta. Eu ma scarpinam invers... stai asa... il iubesti si nu mai poti dupa el, dar nu-l vrei inapoi? Cum dracu' merge asta? Sau mai bine zis, ai incercat sa-l castrezi cu o lingurita boanta cand ati fost impreuna ca sa fuga numai cand aude de tine sau i se pare ca te-a vazut pe undeva? Ti-e frica sa nu te refuze? Sau de ce naiba ar mai putea sa-ti mai fie frica, cumva de faptul ca ar accepta?
Well, se pare ca ea nu vroia sa ii dea papucii si pentru a treia oara (nu am mentionat ca tot ea ii daduse papucii primele doua dati, nu?), mai ales acum ca respectivul probabil trecuse peste ceea ce se intamplase, avea alta prietena si o viata normala. Un gest foarte normal si sensibil, ba chiar de bun simt din partea lui, nu credeti? Erm... si atunci de ce tot insisti sa suferi gandindu-te la ceea ce e posibil sa fi fost?
Aparent, traditia bisericeasca (cretina) de a te biciui singur(a) ca un(o) cretin(a) traieste in continuare in capul publicului. Da, nu ma refer la tampitii supra-zelosi de prin America Latina si Indonezia sau pe unde mai este practicat obiceiul asta care nici n-ar fi trebuit sa existe. In termeni practici, ii place sa sufere gandindu-se la ceea ce a dat cu sutul acum aproximativ doi ani (din cate am inteles), desi tot ea i-a pus capat (pentru ca a simtit ca nu merge ceva), chiar de doua ori....
.......
Nu stiu cum ati ramas voi, dar eu m-am cam blocat in momentul ala. Am auzit multe pana acum (da, stiu, si mai am destule de auzit), dar chestia asta a fost de-a dreptul si pur si simplu...
.......
Nu am mai insistat... nu ar fi avut niciun rost... dar ce s-a intamplat cu selectia naturala si toate chestiile pe care le-am invatat la scoala despre evolutia speciei? Durerea e un mecanism facut sa convinga orice individ (sau individa) ca ar fi cazul sa schimbe ceva cat mai curand. Te doare o masea, mergi la dentist. Te doare capul pentru ca stai prea aproape de boxe la un concert rock, te dai naibii mai departe. Te doare sufletul pentru ca ai facut o tampenie, o repari si mergi mai departe. Sau, daca nu merge sa o repari, retii unde si cu ce ai gresit ca sa nu repeti tampenia pe viitor si tot treci mai departe. Dar tot treci naibii mai departe si-ti vezi de viata proprie.
Regretele sunt normale. Oricine are constiinta ajunge sa regrete ceva (mai mult sau mai putin) mai devreme sau mai tarziu pe parcursul vietii. E normal sa ai mustrari de constiinta daca omori pe cineva chiar si accidental, sau poate ar fi mai bine zis mai ales accidental. De obicei, te duci la psihiatru sa rezolvi lucrurile daca nu ai vointa necesara. Dar sa te pedepsesti singura ca i-ai dat papucii cuiva care te-a iubit, dar pe care nu l-ai iubit cu adevarat? Poate de la 40 de ani in sus ar fi cat de cat normal, dar la doar 20 de ani e... ingrijorator...
Revenind la titlu. Ce naiba s-a intamplat cu legile naturii? Instinctul de supravietuire a fost inlocuit la ultimul "update de BIOS" cu masochismul? Si unde gasesc un sediu OPCN (Oficiul pentru Protectia drepturilor Consumatorului Naturii) ca sa depun o plangere?
LE: Oare au de gand sa scoata vreun patch curand? Didn't think so.
LE2: In urma unei conversatii pe messenger, mi s-a spus ca ea a vorbit cu tipul in cauza. Si ca tipul este fericit cu alta. Din punctul meu de vedere, bravo lui. A iubit, nu a reusit, insa a trecut mai departe si si-a gasit din nou fericirea pierduta.
Ea (tipa din postare), in schimb, a preferat sa-l lase sa fie fericit in continuare. Un gest firesc si chiar nobil, din punctul meu de vedere. Dar asta tot nu explica de ce nu a trecut mai departe... A renuntat la sansa de a fi cu el, dar nu a renuntat si la a trai in trecut. Tot chin inutil e, tot nu explica unde a gresit natura atat de grav.
Tot nu inteleg de ce o persoana ar face un astfel de sacrificiu in speranta ca lucrurile se vor schimba in mai bine. Cand ai ajuns in punctul asta, ai doar doua alegeri: treci peste si iti continui viata, sau continui agonia si innebunesti treptat.
Thought for the day: sacrificiile nu sunt niciodata recunoscute ca atare.
Hell, been there, done that... Am urlat si eu la luna ca proasta dupa cineva...doar ca el ma lasase pe mine, nu viceversa. Si asta e bizar, ca dupa 3 tentative si apoi suturi, gagica tot boceste. S-ar putea zice ca era de ajuns o data sa se prinda daca chiar vrea ceva de la el sau nu.
RăspundețiȘtergereI-as zice good riddance, ca pare mai nehotarata ca vremea de primavara si atunci poti macar sa iei o umbrela daca te ploua. Rabdare, tutun, esti Space Marine si nu te doboara doar atata lucru:P
P.S. Speranta e roz, ca neoanele alea:P
Nehotararea si desartacinea spirituala de care dau dovada in ultima vreme tot mai multe persoane ,ma intristeaza tot mai mult.Parca era mai simplu sa vezi in timpul liceului spre exemplu intentiile cuiva,iubirea era sincera,altfel se legau relatiile,cu varsta lumea tinde sa devina perfida,cu intentii ascunse,aparente inselatoare si adesea cu o desteptare a visatorului ,dura,urmata de o deceptie crunta,izbirea de realitatea cruda te face sa te indoiesti tot mai mult de evolutia oamenilor cel putin pe plan spiritual,poate au evoluat meschinariile,demagogia,minciuna si inselaciunea,nu si dragostea cum tind eu sa cred a fost odata.Deci stiu prea bine ce scri tu mai sus si sunt de acord cu tine...cine stie poate totusi exista si acea exceptie care confirma regula.hai sa lasam si un pic de loc pentru optimism.:)
RăspundețiȘtergereEste evident faptul ca tipa traieste in tercut, nostalgica pentru anumite evenimente care au marcat-o pozitiv in relatia cu x-ulescu. Sincer si eu sunt dezamagit de "what's out there", sau sa am eu standardele prea ridicate, nu stiu, clar este ca nu mai are sens sa te complici sau sa ceri explicatii unor comportamente si atitudini care te lasa perplex. Puri si simplu te intorci 180 de grade si-ti vezi de drum, de viata. Este o mare pierdere de timp sa stai si sa rumegi, sa analizezi reactii deviate, deplasate, fara urma de discernamant.
RăspundețiȘtergereBai, nu trebuia sa te scarpini invers. See? You made me spill beer on my shirt. See? U can has funny even now.
RăspundețiȘtergereTe-ai gandit ca poate tipa nu a vazut in tine ceea ce vreai tu sa transpara? Ca poate din 3 gesturi ghinioniste de-ale tale, s-a distrus tot ceea ce putea deveni o relatie misto?
Sau, daca te poti rupe o secunda de tragicul intamplarii si poti inghiti o galusca nefiarta de la un insensibil ca mine (hai, stiu ca ma poti ierta :P): Poate ca tipa si-a dat seama ca tu nu esti ceea ce cauta. Si nu si-a ales cel mai fericit mod de a expune problema. Nu a vrut sa para cu totul cruda (vezi, macar ai determinat un pic de respect in plm) si a ales sa o dea in penibilisme de genul.
Si eu am tras dupa aceeasi tipa cumulat vreo 5 ani... dar in pauze sa mor daca nu eram hotarat sa o uit pentru o promisiune de ceva consistent, chiar si cu un avans de numai o noapte.
esti sensibil de fel?cam gheiutz postu..tu ai evoluat?ca n-am priceput..nu se vede oricum..plictiseala mea este debusolanta din moment ce ti-am citit blogu..dar am vrut totushi sa fiu un dinozaur!
RăspundețiȘtergereSensibil? Nu, n-as spune. Ceea ce am povestit a reusit doar sa ma enerveze si atat.
RăspundețiȘtergereCat despre evolutie, dracu stie, stiu doar ca toata tampenia asta de scuza cu "fostul" e pur si simplu penibila si ca se poate si mult, mult mai bine.
Cat despre plictiseala, e ok, nu te obliga nimeni sa treci pe aici. N-am facut blogul asta ca sa am mii de vizitatori. Daca chiar nu-ti convine si nu poti sa traiesti cu ce scriu eu aici, multumesc pentru feedback si la revedere.
PS: Dinozaurii erau doar o metafora. Banuiesc ca nu ai inteles legatura, vroiam doar sa subliniez ca daca lucrurile continua tot asa, "we'll go the way of the dinosaurs". Dar e ok, poti sa fi tu dinozaur de onoare aici. ;)
mi-ai zis-o :|
RăspundețiȘtergerebeen there done that 2...o kestie e clara, poti sa faci pe draqu in parte si timpul nu se da inapoi...bun, nu se pot astupa usor gaurile facute de toate cuiele batute... stii vorba aia ceva de genu' scormonesti in kkt...baga mana bine dar cand o scoti, spala-te...there are ppl out there who REALLY love you!and they don't want you stinking ;)
RăspundețiȘtergere